Voi ce faceți la plictiselă? Acum este o vreme atât de urâtă afară. Nu am chef de nimic, dar în același timp mă plictisesc. Voi ce faceți în asemenea condiții? Eu mă gândesc să caut un film, dacă nu găsesc, poate mă uit la un serial. Mai departe nu știu.

Am chef de o dramă, sau poate un film cu război? De horor sigur nu am chef, nu văd plăcerea în a urmări un film cu suspans. Sunt de părere că un film ar trebui privit pentru a te relaxa. Dar totuși, parcă nu am răbdarea necesară să mă uit la filme. Cred că voi juca ceva.

Asta e! Jocul e cea mai bună variantă. Am câteva jocuri gata instalate, deci nu e problemă. Cred că voi juca Mount and Blade. Are acțiune, strategie, are de toate. Este vorba despre caracterul tău, care alegi ce să fie, ce educație să aibe, chiar și ce părinți. Apoi pornești într-o lume controlată de regi si lorzi. Te pui bine cu eie, strângi armată, cucerești castele. Este captivant, dacă îți place genul.

Pe mine m-au atras bătăliile. Când am văzut jocul prima oară, mi se părea foarte aiurea. Ceva vechitură, neinteresant. Apoi am văzut o bătălie. Oau. Câteva săptămâni nu l-am mai lăsat, era perioada Crăciunului atunci. Cred că ar fi vremea să mă apuc iar de el. Îmi e dor să mă enervez pe dușmani când îmi cuceresc castelele, sau îmi distrug armata pentru care am muncit câteva zile.

Scriind asta și gândindu-mă ce să fac, timpul a trecut parcă mai repede și chiar mi-a venit cheful. Mă voi juca câteva ore, apoi mai văd eu ce fac. Sper să treacă ploaia asta și să revină soarele. Nu mai vreau să stau în casă, nu mai suport, vreau la aer, vreau la soare.

Zilele trecute discutam cu cineva care abia ce-și deschisese un blog personal, primul de altfel, a scris vreo 10 articole în câteva zile însă observa că nu prea-l citește nimeni așa că știindu-mă puțin mai vechi în branșă m-a contactat și m-a rugat să ieșim la o bere (a se citi băutură răcoritoare pe timp de vară :)) ) pentru a vorbi una-alta legat de treaba asta. Am acceptat categoric, ajut oricând pe cineva dacă am posibilitatea să o fac și dacă persoana respectivă dă dovadă că e deschisă la sfaturi și vrea să învețe ceva.

Ne-am întâlnit, am început să discutăm despre asta și la un moment dat am ajuns la subiectul inițial și-anume cum să începi promovarea unui blog personal căci asta era problema lui: nu avea cititori așa că i-am recomandat câteva metode gratis pe care eu le-am folosit de la începuturi și încă le mai folosesc. Categoric gratuite fiindcă nu prea e recomandat să investești bani în promovarea unui blog personal mai ales dacă e în primele zile de viață.

Comentarii pe alte bloguri – Una dintre cele mai utile metode de a-ți aduce vizitatori, comentarii dar și linkuri sunt comentariile. Găsești bloguri, le citești apoi le comentezi articolele. Există destul de multe șanse ca autorul blogului respectiv să se întoarcă și el cu câteva comentarii la tine pe blog.

Social media – Bănuiesc că nu ai vreo pagină cu multe likeuri pe care să te promovezi dar poți începe folosindu-te de profilul personal pe care sigur ai câteva sute dacă nu chiar câteva mii de prieteni. Dă share articolelor tale acolo și între timp crează-ți și o pagină de like-uri a blogului.

Există și alte metode, unele mai ineficiente, altele cu bani, însă acestea sunt 2 dintre cele mai eficiente și gratuite metode de promvoare a unui blog aflat la început de drum.

Zilele trecute am mers destul de mult cu bicicleta, lucru pe care-l fac relativ des de altfel, și cum nu a fost una dintre cele mai bune zile ale mele de biciclist mi s-a confirmat încă o dată faptul că, noi ca bicicliști, trebuie să fim extrem de prudenți atunci când ne plimbăm în oraș sau în afara acestuia.

În primul rând dacă-ți iei o bicicletă și ai de gând să mergi cu ea prin oraș – mai ales dacă e vorba despre un oraș măricel – învață regulile de circulație. Asta e obligatoriu fiindcă te va salva de la posiblie accidente (da, am văzut bicicliști care nu au acordat prioritate și s-au trezit la spital), de la sancționări (deși mai rar, tot am văzut un polițist care amenda un biciclist că a trecut pe roșu) cât și de la eventuale scandaluri iscate de diverși indivizi datorită nervilor de care au avut parte în momentul în care voi ați încălcat regulile – în acest caz e bine să ai câteva cunoștințe în ceea ce privește luptele. 🙂

După ce ai băgat la cap regulile de circulație mai rămâne doar să fii atent la tot ce mișcă în jurul tău, să fii cât mai sigur pe tine și foarte important: să nu-ți fie frică fiindcă atunci te pierzi și riști să te dezechilibrezi. De ce am zis asta? Pentru că atunci când vei merge în afara orașului vor trece multe camioane pe lângă tine, la distanță foarte mică, iar o dezechilibrare îți poate fi fatală. Da, mi s-a întâmplat să treagă un tir cu două remorci pe lângă mine și să fiu la un pas să cad de pe bicicletă sub roțile lui.

În încheiere vă recomand să fiți prudenți și să încercați să anticipați manevrele celorlalți participanți la trafic fiindcă niciodată nu se știe când va apărea un tembel din neant să dea peste voi.

Eu am fost genul de copil care nu agreea ideea de școală și de învățământ de nicio culoare. Nu eram acel tip care să stea toată ziua cu nasul în cărți învățând formule matematice și funcții sintactice însă nici persoana care să aibă 4 pe linie și să se roage la sfârșit de semestru de toți profesorii pentru a trece clasa.

Eram tipul total dezinteresat care însă reținea destul de mult din ceea ce se preda fără să învețe vreo secundă acasă ci doar din simpla prezență la ora. Asta bineînțeles atunci când nu aveam chef să mă distrez și stăteam cuminte în bancă. În restul dăților sfârșeam dat afară din clasă din cauza gălăgiei pe care o făceam.

Când mă trezeam dimineața și trebuia să plec la școală mai întâi mă gândeam la treburile extra-școlare pe care le am de făcut în ziua respectivă iar dacă ajungeam la concluzia că sunt mai importante decât cele 6-7 ore de stat la școală rămâneam acasă sau mă duceam unde am treabă. Astfel se explica numărul mare de absențe pe care-l aveam la momentul ăla.

Eram și încă sunt de părere că sistemul de învățământ din România e foarte greșit și trebuie pus foarte bine la punct. Din persoanele pe care le aveam în clasă cel puțin 3 sferturi aveau cu totul și cu totul alte preocupări decât ceea ce se preda la școală. Dacă sistemul era eficient treaba era cam așa: Avem în clasa asta 2 copii cu talent la muzică care vor să devină cântăreți. Îi luăm și îi băgăm la intensiv muzică. Avem 5 copii care se pricep la fotbal și vor să devină fotbaliști. Îi băgăm la intensiv sport și așa mai departe.

Cam asta ar fi în viziunea mea o mică parte din schimbarea de care are nevoie sistemul de învățământ din România. Acesta ar trebui să fie capabil să se plieze pe nevoile, pasiunile și talentele fiecărui elev, nu elevul să se plieze pe nimicurile care se predau.

Ahh, vârsta de 18 ani. Majorat, chestii, trestii. Eu unul nu mi-am ținut majoratul, deși aș fi avut ceva planuri, doar că mă despărțisem de prietenă cu două sau trei zile înainte. Trist, am stat în casă și am așteptat să treacă ziua.

Am fost la majoratele colegilor, fericiți, agitați. Eu aș fi pus baza pe persoanele din viața mea, nu pe băutură și chef. Așa că, nu am înțeles niciodată de unde atâta fericire, sau o fi doar pentru băutura gratuită? M-am simțit și eu bine, la alții, dar parcă îmi lipsea ceea ce nu am făcut, să ies și eu, măcar, la 18 ani. Nu e mare scofală acum. La facultate e cu totul diferit, oamenii sunt mai ok, asta dacă ai dat la o facultate cu oameni ok.

Partea amuzantă e că prietena zicea că pregătise ceva romantic și frumos, încercând să îmi facă în ciudă, dar plăcerea cu care i-am făcut vânt, nu am mai simțit-o până atunci cu cineva. Am pierdut o ocazie.. să fac ceva memorabil. Nu o simt chiar ca un gol, dar putea să fie ceva.

Bucurați-vă de tinerețe, faceți ceva să vă amintiți cu plăcere, sau cel puțin să vă amintiți. Viața nu înseamnă doar beție, înseamnă amintiri, petreceri care lasă ceva în urmă. Ceva care să nu fie în genul, încă o petrecere, încă un majorat.

Nu îmi regret trecutul, aș schimba unele lucruri dacă se poate, dar propriile alegeri niciodată nu le voi regreta. Asta a fost să fie la mine, e ceva memorabil, nu zic că nu, dar ar fi fost mai bine ceva pozitiv. Îmi amintesc de ultimul majorat la care am fost, al unei colege. Vedeam cum toarnă whisky ieftin în sticle scumpe. Foarte urât din partea lor, a trebuit sa beau vodka. Ce trist, nu-i așa?

Prima mea tentativă de a trece pe linux a fost acum mulți ani, atunci când era considerat slab, fără prea multe programe și inutil. I-am ascultat și l-am lăsat baltă, până acum doi ani, când i-am prins gustul din nou.

Am început cu Ubuntu, cu acea interfață groaznică Unity. Nu mi-a plăcut, am încercat și Gnome, dar nu e prea ok din câte am înțeles și am trecut pe Linux Mint. Acesta mi se pare perfect pentru începători, îl am și pe laptop, se mișcă bine, are de toate. Pe Windows 7, laptopul se mișca groaznic, e el mai vechi, dar nici chiar atât de vechi încât să sacadeze totul pe youtube. Aici, totul merge ca și uns, pe Linux.

M-am mai jucat prin Slackware, Debian, dar sunt destul de complicate, pentru un începător ca mine. Necesită mult timp de acomodare un asemenea sistem de operare, iar când apare vreo problemă, sigur ia ore bune pentru a o repara. Mi-a plăcut și o altă distribuție bazată pe Ubuntu, Kiwi. Atât de simplu, dar puțină activitate din partea dezvoltatorilor. Ca distribuție live, Slax este superb. Este mic, este simplu, este rapid.

Se aud numai lucruri bune despre Windows 10, aștept să văd dacă e adevărat ce se spune și în privința cerințelor de sistem. E o posibilitate să revin pe Windows, doar sunt zvonuri că se va primi free upgrade, chiar și pentru cei ce nu dețin o licență Windows. În China e oficial, la noi, nu se știe încă, decât că cei care au acum licență de Windows 8 vor primi un an gratuit Windows 10.

Prin urmare, doar vești bune legat de Windows. Nici Linux nu o duce rău, apar versiuni periodic, update-uri și din ce în ce mai multe companii au început să dezvolte aplicații și jocuri pentru Linux.

Acum câţiva ani când abia ce părăsisem oraşul în care am copilărit şi m-am mutat singur în capitală nu prea mă interesa cum arată camera mea sau restul camerelor fiindcă nu mai erau părinţii care să mă cicălească să-mi fac ordine şi nici nu eram vizitat prea des de prieteni, iar atunci când mă vizita cineva erau prieteni foarte buni pe care nu-i interesau hainele mele făcute grămadă prin toată casa.

Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu ambientul pe care-l crea casa mea neîngrijită în momentul în care am început să nu mai dau randament la MUNCĂ şi să nu mai mă simt foarte confortabil şi relaxat în propria mea casă şi chiar nu întelegeam de ce.

Atunci, dacă îmi aduc bine aminte, găsisem întâmplător într-un ziar parcă un articol legat de importanţa curăţeniei din locul în care îţi petreci cel mai mult timp din zi.

Atunci am realizat care era problema şi mi-am programat 2 zile libere în care să mă ocup strict de curăţenie, aspectul şi ambientul din casă inclusiv din camera mea.Am eliminat kilogramele de praf adunate pe mobilă şi am rearanjat cam totul prin casă, ba chiar am schimbat locul unde era amplasat biroul cu unul unde să am mai multă lumină.

După ce am făcut această schimbare, majoră pot spune, am observat că totul s-a schimbat radical în bine în viaţa mea.Revenisem din nou la starea de bine pe care o simţeam atunci când ajungeam acasă.

Dacă ai ajuns la concluzia că ceva nu e bine în viaţa ta şi observi schimbări semnificative care nu te avantajează în viaţa ta profesională sau pe orice alt plan atunci ar trebui să încerci ceea ce am povestit mai sus fiindcă felul în care te simţi în locul unde trăieşti sau îţi desfăşori majoritatea activităţilor se va reflecta asupra randamentului tău pe toate planurile.

Pentru mine e foarte important ca în locul sau camera în care îmi petrec majoritatea timpului să fie curăţenie. Treaba asta o spune şi un vechi proverb şi-anume ”Cum îţi aşterni, asa dormi”, dacă în camera unde lucrezi este curăţenie şi un ambient plăcut, relaxant atunci şi tu vei avea dispoziţia necesară desfăşurării activităţii respective.

Pe lângă plusul de randament pe care mi-l oferă, curăţenia mă mai ajută şi să am o stare sufletească bună unde nu au ce căuta nervii sau supărarea.Am întâlnit de-a lungul timpului şi persoane care erau în stare să lucreze în absolut orice condiţii. Efectiv sunt oameni care sunt capabili să-şi facă treaba chiar şi îngropaţi în maldăre de gunoaie, resturi de mâncare şi haine.

Ca să lucrez optim, pe lângă curăţenia de care am nevoie să fie în camera în care îmi desfăşpr activitatea mai trebuie să fie curate şi ustensilele, ca să zic aşa, pe care le folosesc.

E ca atunci când te duci la dentist sau orice alt doctor unde este esenţial ca aparatele şi restul lucrurilor de care se folosesc medicii să fie sterile pentru a preveni diverse afecţiuni pe care acestea le pot cauza. Ei bine, aşa este şi în cazul în care îţi desfăşori activitatea online, să zicem, din camera ta stând în faţa calculatorului.

În cazul meu tot timpul biroul străluceşte de curat ce e, tastatura n-are nici o urmă de mizerie printre taste cauzată de mâncare fiindcă nu ezit să o aspir o dată pe săptămână iar în cazul mouse-ului aproape că îmi alunecă mână pe el din cauza soluţiilor cu care îl curăţ destul de des.

Aşadar, chiar dacă te consideri genul de om care poate lucra în absolut orice condiţii, oricât de nefavorabile ar fi ele, îţi recomand totuşi să acorzi puţin timp şi curăţeniei din mediul în care lucrezi şi vei vedea că randamentul tău va fi considerabil mai mare.

Conflictul israelo-palestinian este mai de actualitate ca niciodata. Filmul oferit de HBO, Oslo, revine asupra acordurilor de pace de la Oslo din 1993. Subiectul este unul interesant, drept urmare si filmul ar fi putut fi unul interesant.

Adaptare a unei piese de teatru recompensate cu un premiu Tony, apartinand lui J.T.Rogers, Oslo este un film care urmeaza mecanica biopicului fara sa ne ofere ceva artistic. Oslo este un film care se concentreaza pe negocierile secrete dintre guvernul israelian si miscarea pentru eliberararea Palestinei, intre 1992-1993. Este vorba despre epoca lui Yasser Arafat si a negocierilor purtate de americani.

Pe hartie, Oslo pare a fi un film deosebit de seducator insa, la final ne dam seama ca este un film repetitiv, fara sa ne ofere ceva nou cu privire la acest subiect, cu toate acestea pasionanta despre geopolitica intregii lumi. Bartlett Sher nu ofera acestui film nimic de anvergura, ne ofera o punere in scena destul de plata, lasandu-si personajele sa navigheze si scenele sunt lipsite de fluiditate.

Uneori avem impresia ca realizatorul a adormit in spatele camerei de filmat si ca a lasat camera sa filmeze, fara sa ne propuna o veritabila punere in scena. Negocierile, prieteniile si eroismul unui mic grup de israelieni, palestinieni si al unui cuplu de norvegieni care au dus la semnarea acordurilor de pace de la Oslo din 1993.

Filmul, dupa parerea noastra, ar trebui sa se bazeze pe personalitatile divergente ale personajelor. In special pe personajele externe care au participat, care si-au adus contributia la semnarea acestor acorduri. Chiar daca ar fi avut ocazia sa dezvolte si alte elemente, Oslo este un film care se multumeste sa mizeze pe dialoguri si trebuie sa marturisim faptul ca acest lucru este destul de plictisitor. Cele mai bune momente ale filmului sunt cele care scot in evidenta personalitatea personajelor insa si aceste momente sunt destul de rare pentru a ne oferi un film memorabil.

Esti in cautarea unui nou serial care sa te faca sa devii dependent? In acest caz, noul serial Panic, este fara doar si poate cea mai buna alegere. Adica noul show Amazon Prime Video.

Inspirat de romanul cu acelasi nume al lui Lauren Oliver, Panic este un serial centrat pe un grup de adolescenti care tocmai au obtinut o diploma de liceu. In fiecare vara, acest orasel din Texas, organizeaza o competitie si castigatorul acesor competitii multiple va primi un premiu care ii schimba viata cu adevarat.

Dar, in timp ce eroina serialului, Heather, se pregateste si ea sa concureze, regulile se schimba. Nu numai ca suma de bani pe care o primeste castigatorul este mai consecventa, ci jocurile sau provocarile devin si ele din ce in ce mai periculoase.

In mijlocul acestor provocari si mistere care le inconjoara orasul, un singur cuvant de ordine domina pentru acesti adolescenti- sa nu cedeze in fata panicii.

Eroina din Panic,Heather Nill este interpretata de catre Olivia Welch, care a mai jucat si in Modern Family. Alaturi de ea ii mai regasim pe Mike Faist, din Wilding, Jessica Sula, din Skins, Split, Ray Nicholson, Mayanc MC, Enrique Murciano, Without A Trace si Camron Jones, The Purge. De altfel, fanii One Tree Hill il vor recunoaste si pe Moira Kelly, adica Karen Roe si pe Bonnie Bedelia din Parenthood.

La prima vedere, Panic, pare sa fie o combinatie intre serialele pentru adolescenti de gen The Society si Hunger Games. Panic se deruleaza intr-un mic orasel la fel ca si serialul Netflix si este plin de mistere. Si aici par sa se deruleze cele mai ciudate evenimente. Adolescentii sunt in mijlocul evenimenteleor si ei sunt cei care dicteaza intriga serialului.

Regasim aici si unele teme clasice precum trecerea la varsta adulta. Dar este greu si sa nu ne gandim la Hunger Games cand vedem un grup de tineri care se confrunta cu probe periculoase de tot genul.